Bloggeri si jurnalistii ca si jucatorii din NBA si AND1
28
October
Nu credeam că vreodată voi scrie de acest subiect. Chiar dacă a fost deja discutat la eveniment şi chiar dacă am pus doar un video, acum mă gândesc la o asimilare între bloggeri şi jurnalişti. Daaa…ooo…iarăşi un alt subiect şi o altă părere idioată despre acest subiect (strigă unii dintr-un colţ)…da mai taci o dată şi tu şi spune şi altceva decât un subiect despre care se discută (zic alţii mai din spate)…lăsaţi omu să vorbească (e măcar unul care poate are o mătură şi se reazămă pe ea în timp ce trage din ţigară). Da ştiu, deja e un subiect fumat. Da ştiu, nu am nimic de-aface cu presa. Singura presă pe care o citesc zilnic e Gândul şi atât. Nu mă interesează realitatea şi nici ziarele locale. În ultimul timp am renunţat şi la bihon (ziar on-line din oradea) pentru că nu aflam nimic nou de acasă. Dar vreau să vă reţin doar pentru câteva minute,dacă-mi permiteţi.
Să încercăm să nu citim ad litteram şi să privim dincolo de cortină. Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi familiari cu baschetul. Eu sunt, bine nu mai cunosc jucătorii noi şi nici măcar nu am văzut un meci anul acesta. Dar am habar. Am jucat 7 ani baschet. Am colecţionat mii de cartonaşe cu baschetbalişti şi mă trezeam la 3 dimineaţa doar să mă uit la meciuri. Era un fenomen pe care-l trăiam în fiecare zi. NBA pentru mine era ca şi acum facebook pentru adolescenţi. Era pur şi simplu WOW. Până am auzit de And1…
NBA este cel mai mare campionat de baschet din întreaga lume. E locul unde vrea fiecare jucător de baschet. E un loc cu reguli şi ordine. Imaginaţi-vă o junglă unde există ordine. Unde la un moment dat Jordan a fost regele şi a impus regulile dar a venit Bryant şi l-a detronat. Unde Chicago Bulls a câştigat campionate întregi până Jordan a plecat împreună cu Rodman şi Pippen. Bulls a ajuns una dintre cele mai proaste echipe. A crescut Lakers împreună cu Briant şi Shaq. Ei erau un duo ce nimeni nu-l putea înfrânge. Rupeau tot în calea lor. Dar în 2004 s-a rupt firul. Detroit Pistons au arătat că pot să câştige campionatul ca şi echipă. Dar unde vreau să ajung cu toate astea? Acolo e un regat unde sunt cei mai buni jucători. Unde sunt banii cei mbilet. Unde vedetele vor primele scaune doar să fie fotografiate de paparazzi şi unde baschetbaliştii sunt acostaţi de fotografi în fiecare moment. E locul istoric unde vrea să ajungă aproape toată lumea. E shiny şi e pur şi simplu the high of the basketbal.
În schimb pe partea celalaltă există AND1. Un joc de stradă unde sunt baschetbaliştii joacă fără reguli, doar pentru spectacol. Unde se formează echipe şi merg dintr-un oraş în altul doar să facă spectacol. Nu există dublă, paşi sau fault. Nu există nici măcar aut. Nu există picior sau alte reguli. E pur şi simplu regula bunului simţ. O ai, eşti respectat. Nu o ai, te dai singur afară. Cei mai buni sunt căutaţi şi primesc bani. Cei care nu sunt chiar atât de buni pot face o sumă de bani, rezonabilă, dar doar atât. Iar cei care sunt chiar praf pot să joace şi ei. Ce e interesant în AND1 e că oricine poate juca, că doar e baschet de stradă. Fiecare cum poate şi cât poate. Primesc bani din sponsorizare şi de pe urma product placement-urilor. E jocul de baschet care se joacă din pasiune şi dragoste. E jocul de baschet unde sunt jucători mai buni ca şi în NBA şi nu vor să ajungă acolo pentru că ştiu că vor avea şefi şi reguli. E terenul lor de baschet şi lor le place. Jucătorii de AND1 sunt mai atleţi decât cei din NBA, dar se distrează jucându-se. Nu sunt milioane de euro în joc şi nici un acţionar nu-i sună dimineaţa să le spună să câştigi meciul altfel îi trimite “la toaletă”. Nu joci pentru branduri şi nici măcar pentru ziarişti. Joci pentru că-ţi place şi joci pentru că vrei să joci.
Acum, atât NBA cât şi AND1 fac două lucruri care îi pun în aceeaşi oală.
Joacă baschet şi joacă pentru oameni.
Eu privesc ziariştii ca şi jucătorii din NBA şi bloggeri ca şi jucătorii din AND1. Prindeţi ideea?
Iar dacă revenim la ale noastre, ne putem da seama că aşa e atât cu ziariştii cât şi cu bloaggeri. Fiecare scrie (unii vorbesc) şi fiecare o face pentru oameni.
E vorba despre joc şi despre oameni. E vorba de frumuseţea jocului şi pasiunea scrisului.
Însă un lucru pe care ar trebui să-l luăm în considerare e faptul că marea majoritate a jucătorilor atât din NBA cât şi din AND1 poartă un respect reciproc.
Am putea şi noi face măcar atât?
P.S. Azi am fost un nesimţit şi am aruncat câteva tweet-uri către jurnalişti. Cu ocazia aceasta îmi cer iertare.
Personal sunt satula de Gândul. Vad titluri de genul “Cine a fost prietena în copilarie a lui X? Da click pentru a afla.” Sau “Regina , principesa X, are tatuaj. Afla de ce?” Nu mi se pare a fi jurnalism … Dar ai dreptate, depinde de om!
trebuie si ei sa vanda unui public cat mai larg
Pingback: Campaniile saptamanii 24-30 octombrie din blogosfera romaneasca | refresh.ro