Şi aceasta a fost întrebarea care mi-a curs week-endul trecut prin minte. Toată schiţa am scris-o dimineaţa la o cafea în Alba Iulia. A fost un moment frumos când m-am apucat să-l scriu. Stăteam în linişte şi parcă totul era perfect. Vremea de afară, cafeaua de dimineaţă, ideile ce îmi curgeau, totul. Dar în comparaţie cu ziua de ieri când am fost tot ud din momentul ce-am luat microfonul, parcă dimineaţa aceea era raiul pe pământ.

A fost o experienţă interesantă şi frumoasă. Să-i vezi pe toţi acei oameni pe care-i cunoşti doar din cuvinte scrise sau video-urile înregistrate de la evenimente. Emoţia a început deja de la ora 18:00. Eram absent în interiorul meu. Mă uitam la orice pe stradă şi gândurile îmi zburau peste tot. Da, am avut emoţii şi recunosc, dar hai să nu mai exagerăm că nu e frumos. Să revenim la eveniment. A fost o onoare din partea mea să stau în faţa oamenilor şi să le vorbesc. Da, cei de la tvdece mi-au dat această ocazie să vorbesc şi vreau să le mai mulţumesc încă o dată.

De ce am ales acest subiect? Pentru că am reuşit să îmbin cele două hobby-uri ale mele într-un singur speach. Teatru şi on-line. Am vrut să arăt că se poate şi există o anumită asemănare. Blogger-ul şi actorul.

Ce face un actor bun? Ce poate învăţa un blogger de la un actor? Care e asemănarea dintre teatru şi on-line?

1. Actorul bun întotdeauna învaţă

Aveam un profesor la actorie care întotdeauna ne spunea că trebuie să învăţăm. Un actor bun e într-un continuu studiu. El peste tot unde merge învaţă. Studiază mişcările oamenilor. Studiază mişcarea personajului pe care-l va interpreta. Studiază lumea de afară, se studiază pe el. Studiul face parte din programul lui. Citeşte mult şi studiază mult. Actoria nu e doar show şi replici. E o artă exactă. Totul e matematic.

Aşa că şi blogger-ul trebuie să înveţe. Nu poţi spune niciodată că eşti cel mai bun într-un domeniu. Nu cred că poţi vreodată să declari (da, sunt pregătit să dau consultanţă şi să vă-nvăţ…veniţi la mine proştilor) că eşti prea bun. În fiecare zi o nouă idee ce merită studiată. Internetul îţi oferă această ocazie şi tu trebuie să profiţi de ea.

2. Actorul bun are un profesor/mentor/lider!

În viaţa actorului e nevoie de studiu, dar cine-l poate învăţa mai bine decât un profesor? Un profesor careforţează să dea mai mult decât crede actorul. Sunt de principiul ucenic-lider. Vei vedea că actorul are un respect enorm pentru profesorul lui. Îl vede ca un zeu pe profesorul lui, iar profesorul îl vede pe ucenicul lui ca un titan. Fiecare dintre ei au “puteri supranaturale” transpuse pe scenă. Când putem numi un actor “bun”? Când e pregătit din toate punctele de vedere să dea mai departe ce a învăţat, dar în acelaş timp să continue să-l urmărească pe lider. Echilibrul în viaţă este dat de un ucenic şi un lider.

La fel e şi cu blogger-ul care caută să înveţe de la cineva. Ai nevoie de un influencer. Să-nveţi de la cineva. Iar dacă ai plăcerea să mergi la un eveniment şi-l întâmpini pe cel pe care-l citeşti în fiecare zi, du-te la el şi spune-i cine eşti şi de ce îţi place de el, deasemenea poţi să vorbeşte de penultimul post al lui. Nu-ţi fie frică, e şi el un om ca tine căruia îi place să socializeze. DAR, NU FI UN STALKER. Poţi să-l iei ca un exemplu, dar nu să-l copiezi pas cu pas.

3. Sacrificiile unui actor

Niciodată spectatorii nu vor vedea cât sacrificiu a făcut un actor. Niciodată nu va apărea un videoclip în spatele scenei care-ţi va spune ” a muncit atâtea ore…a studiat atâtea zile şi nu a mâncat atâtea zile pentru acest spectacol”. Un actor bun îşi sacrifică timpul, banii şi energia pentru ceea ce face el- spectacol. Un spectacol reuşit are în spate poate zile, săptămâni şi chiar luni întregi de muncă. Dar ceea ce e cel mai frumos că aceste sacrificii îl fac unic pe actor.

La fel e şi cu blogger-ul care caută să fie unic. El trebuie să sacrifice. Poate din timp. Poate din confort. Poate din banii lui. Sacrifică pentru a fi unic.

4. Un actor bun nu e niciodată egoist!

Chiar dacă-l vedeţi un îngâmfat. Un nesimţit. Un neserios. El nu e egoist. Când joacă o piesă, singurele elemente pe care le are sunt: scena, replica, publicul şi colegul. El trăieşte mai multe ore cu acel coleg decât orele pe care le doarme. Îl cunoaşte şi se împrietenesc de parcă ar fi fraţii care au împărţit aceeaşi farfurie. Pe scenă nu contează care interpretează rolul mai bine, pe scenă contează doar spectacolul.

La fel cred eu că e şi cu blogger-ul într-o campanie. Egoismul nu are ce căuta. E o prostie. Comunitatea e mai puternică decât doar un singur blog. Împreună se pot face mai multe lucruri decât singur. Egoismul e o prostie.

Şi cam aşa am tremurat eu câteva momente până am zis cele de sus, în mare parte. Şi la final mi-am adus aminte de ce am avut mingea în mână, noroc cu Alina.

Ceilalţi vorbitori au fost: MariusPan, Robintel, Vasile Manu şi marele Chinezu (mare- atât la propriu cât şi la figurat).

Posturi similare

• Intra in OFF ca deja in ON e prea multa lume
• Exista de toate pentru toti. Poftiti de alegeti
• Cluj Brands Tour prima editie