O campanie de marketing e la fel ca o nunta
16
January
Uneori mă gândesc atât de departe la marketing că pot să fac o comparaţie cu aproape orice. De la buget la tuşul din imprimantă, de la brand la gaura din ciorap, de la target până la coafura de OZN a bătrânei din troleu. Aşa mi s-a întâmplat şi zilele trecute când am făcut o asemănare între o campanie de marketing şi o nuntă. Am fost atât de entuziasmat încât mi-am notat ideile în telefon şi de atunci mă gândesc la articolul acesta.

Că doar toată lumea a fost la o nuntă. Desigur, nu mai putem compara nunţile din sate cu corturile negre şi decor cu crengile de brand, băncile învelite în hârtie albă şi prinse cu pioneze, bolul cu supa şi noroiul dintre rânduri, covorul cu răpirea din serai din spatele mirilor şi strigarea la sfârşitul nunţii. Parcă atunci totul a fost mai simplu şi mai bine. Ştiai o treabă şi gata! Apoi luna de miere era la mare şi gata. Viaţa merge înainte.
Însă acum lucrurile s-au schimbat. Avem un buget, avem investitori, target, call to action, after measurment, thank you notice, buzz etc.
Aşadar, să le luăm pe rând. Desigur, poate vom sări peste câteva etape că încă nu mi-s om însurat la casa mea, aşa că să-mi fie cu iertare.
După ce s-a întâmplat marele DA începeţi să vă gândiţi cu entuziasm deja la ziua nunţii. Planuri peste planuri. Unde faceţi, pe cine chemaţi, câţi vor veni, trebuie să vorbiţi cu părinţii de au ceva bani puşi deoparte, când să faceţi nunta, rochia miresei, pantofii miresei, ciorapii miresei, costumul mirelui, cravata sau papion, verighete, luna de miere, trupă care să cânte şi lista poate continua.
Dar ca şi într-o campanie de marketing şi aici trebuie să aveţi un buget că doar nu aveţi de gând să vă întindeţi mai mult decât vă este plapuma. Un buget pe care vă puteţi baza. Deobicei acest buget vine de la investitori. În cazul campaniilor de marketing investitorii sunt cei de la bordul de conducere, cei care vă semnează necesarul de buget. În cazul nunţii, investitorii sunteţi ori voi doi ca şi miri şi mireasă ori părinţii care de când au aşteptat să scoată şosetele de sub hainele din dulap unde aveau puşi banii, că de când cu F.N.I. nimic nu mai e sigur. Şi dacă primiţi necesarul semnat de la investitori puteţi să vă faceţi un wedding plan/plan de marketing.
Exact ca şi într-o campanie aveţi nevoie de spaţiu şi de timp. Adică să răspundeţi la întrebările: Unde şi Când?Aşa că după ce aţi găsit un spaţiu. Unde trebuie să se întâmple acţiunea. Trebuie să aveţi grijă să fie într-un moment potrivit. Gândiţi-vă la toate lucrurile: să nu fie chiar după sărbători dar nici înainte de sărbători, să nu fie înainte de zi de salar, să aibe chiar şi curte şi o sală mare. Detaliile contează.
La fel ca şi într-o campanie de marketing unde ai nevoie de trib şi de call to action aşa se întâmplă şi la o nuntă. Triburile sunt atât din partea ei cât şi din partea lui iar call to action este invitaţie pe care o veţi da. Desigur, într-o campanie de marketing uneori se întâmplă şi un teaser pentru a anunţa că se va întâmpla ceva iar în cazul nunţii pur şi simplu dragostea voastră va fi teaserul nunţii (the awww moment).
Şi acum, voi doi mirii care sunteţi brandul pentru care se face această campanie aveţi nevoie de îmbunătăţire. În unele cazuri el este trimis la sală pentru a sta bine costumul pe el, iar ea face o cură de slăbire să poată arăta magnifică în rochie. Apoi vine acest facelift creat pentru campanie: rochia, coafura, machiajul, pantofii, costumul, verighetele etc. Pentru că în timpul campaniei brandurile trebuie să exceleze în frumuseţe şi perfecţiune (să excelezi în perfecţiune-hmmm sună bine…).
Ca totul să fie perfect şi ca acest moment să nu se uite se angajează un fotograf şi/sau un cameraman. În ambele cazuri, atât într-o nuntă cât şi într-o campanie aceste două lucruri sunt aproape vitale şi chiar asemănătoare aşadar prea multe nu ar mai fi de comentat. Că doar fotograful e fotograf şi cameramanul e cameraman. Chiar zicea un cameram o chestie faină, ceva de genu: clipele trec, amintirile rămân doar filmându-le/fotografiindu-le. Aceaştia intră în categoria crearea amintirilor.
Şi vine the big day.
After the big day când brandurile sunt extrem de obosite aceşti investitori deobicei sunt ca un spin în coastă şi vor să ştie pentru liniştea sufletelor lor dacă s-a atins targetul, dacă vânzările acoperă cheltuiala, dacă profitul este destul de mare. Atunci e acel after measurment pe care brandurile trebuie să le facă, că vor că nu vor. Iar în cazul campaniilor de marketing totul se rezumă la tabele, rapoarte, grafice şi total în cazul unei nunţi totul se rezumă la “cât or primit?”.
Şi după the big day cât de bine e un thank you note. Poate o imagine, poate un videoclip, poate o mică atenţie din partea brandurilor pentru triburile care au reuşit să ajungă. Iar aceste mici atenţii vor fi sharuite şi tweetuite iar brandul va fi fericit până la adânci bătrâneţe când în anul 2oxx va putea vedea în timeline-ul triburilor cât de fericiţi au fost în campanie.
Şi dacă ai reuşit să ajungi până la finele acestui articol nu doresc decât să-ţi mulţumesc că ai avut răbdare să citeşti debitările mele idioate într-o sâmbătă seară.
Photo via Dragos



Mai presus de campanie de marketing, nunta mi se pare un business. Asta e parerea mea.
@Andra de ce?
Nunta are la baza un verb: “a castiga”. Or scopul nuntii nu cred ca ar trebui sa fie banii. Dar asta e din pacate, nunta: un business.
Gandeste-te la scopul pentru care sunt chemate de ex persoanele (sa zicem…niste rude indepartate si necunoscute) ce nu erau la inceput pe lista de invitati dar care vor fi (si poate vor veni) pentru “completarea” (fara sa stie) locurilor ramase de cei care au refuzat invitatia din varii motive.
Comparatia e simpatica! Desi am la activ si campanii, si o nunta (si ultima, sper:) ) si am parcurs toti pasii de mai sus cu toata seriozitatea (adica, liste, rapoarte, estimari etc.), nu ma gandisem la similitudinile intre cele 2 situatii.
Cat despre nunta, poate fi exact asa cum vor mirii: daca scopul e sa faca bani, vor invita pe toata lumea, fara discriminari, sau le vor permite rudelor sa invite “fara numar”, doar sa iasa socoteala. Daca tii insa sa-i ai aproape doar pe cei care conteaza cu adevarat, nu te impiedica nimic sa inviti doar pe cine si cate persoane doresti – 10, 50, 100 etc. Evident, iti estimezi si costurile si te asiguri ca le poti sustine, ca sa nu depinzi de “incasari” si nici sa-i pui pe invitati intr-o situatie delicata (de genul insinuarilor “subtile”: facem nunta la restaurantul / hotelul x, “tacamul” e de x lei/euro – adica darul minim acceptabil).
cumva, asta ma intristeaza… daca nunta a ajuns aici.
inteleg unde bati, inteleg… dar tot ma intristeaza, pentru ca nunta in primu’ rand e promisiunea de iubire pe care i-o faci partenerului de viata, in momentul in care aceasta promisiune intra pe fagasu’ asta, paraca isi pierde din puritate…
inteleg punctu’ de vedere, dar ma intristeaza!