Despre BCR si campania de refinantare!

Nu mă puteam abţine să nu vorbesc de campania celor de la BCR. Cred cu tărie că a fost un act de curaj să lase o asemenea campanie să ia amploare pe blogosfera românească. Nu ştiu dacă vor alege vreo campanie sau pur şi simplu vor da premiile şi lucra cu o agenţie de publicitate pentru a transmite mesajul, dar un lucru ştiu, lumea de pe internet ştie de refinanţare mai mult ca până acum. Iar pe calea aceasta vreau să-i felicit pe cei de la BCR pentru curajul lor.

Prima oară când am fost mai atent la această campanie a fost momentul când Chinezu a vorbit la #onoff şi spunea cam aşa ceva: “ceea ce e interesant în această campanie e faptul că  intri sau nu intri”. Poate uneori trebuie să faci un anumit compromis ca şi om de social media ca să ajungi undeva sus şi poate campania asta ar fi însemnat un compromis pentru tine, dar dacă eşti dispus să intri în joc, atunci joacă hora până la capăt. Chiar dacă ai un blog ce scrie doar despre mâncare sau despre câini, nu e greşit să intri în campanie. Din contră, cu cât mai diversificat cu atât mai bine. Aşadar, am intrat şi eu în joc. Chiar dacă acest blog nu e despre bănci şi finanţe, chiar dacă eu încă nu am credite scoase din bancă, am încercat să mă pun în pielea oamenilor care deja cunosc aceste fapte. Am încercat să pun problema dintr-o altă perspectivă- Educaţia Financiară.

Dar să vorbim puţin şi despre numerele pe care le-a generat această campanie după doar două săptămâni?

  • 178 de mailuri de la bloggeri
  • 180 de articole
  • 500.000 de afişări pe zi
  • pe twitter: 1854 de mesaje, cu #refinantare aproape constant în top 5 htaguri

Iar în urma unui studiu arată că BCR a fost una dintre cele mai mediatizate bănci în on-line cu 31% de menţiuni.

Studiul a luat in calcul primele zece banci din Romania din punct de vedere al activelor detinute si aparitia acestora in presa online, bloguri si retele sociale (circa 54.000 de surse online), in perioada 20 mai – 20 iunie. Topul este completat de UniCredit Tiriac Bank si Banca Transilvania (cate 7%), Bancpost (6%), ING Bank si Volksbank (5%).

Si, apropo de #refinantare, campania a carei strategie sta in mainile Blogal Initiative si Revista Biz, blogurile au reprezentat 6% (cu 568 de mentiuni) in ponderea categoriilor de surse online. refresh
 

Aşadar, BCR a avut curajul să facă acest pas, care e următoarea companie care are curajul să se lase pe mâna unor “amatori”?

Pentru că nici nu s-a lansat campania şi deja s-au scris peste 180 de articole despre BCR îl văd deja un succes. Fiecare blogger a încercat să-l facă mai diferit. Fiecare a încercat să arate într-un mod cât mai autentic cât e de creativ. Unii au făcut video, alţii au desenat, alţii s-au gândit la specialişti. Fiecare în modul lui. Fiecare blogger a citit despre regulament, a primit brief-ul şi era înştiinţat printr-un newsletter ce se întâmplă sau trebuie să se întâmple. Fiecare încearcă să transmită mesajul beneficiilor cât mai bine. Beneficii ca de exemplu:

-       costuri de transfer zero (taxe notariale suportate de bancă)

-       comision analiză zero

-       asigurarea imobilului gratuit, în funcţie de tipul creditului

-       posibilitatea de a mandata banca să efectueze o serie de operaţiuni de preluare a creditului de la banca finanţatoare în numele clientului: acord de grevare cu alte sarcini.

Dar ca să fim puţin şi realişti, câţi dintre cititorii acestor bloguri vor merge să-şi facă o refinanţare? Pentru că până la urmă despre asta e vorba într-o campanie de marketing. Nu vreau să fiu sceptic sau să fiu acela ce bagă beţe în roate, dar o campanie de marketing care nu aduce mai mult profit decât cheltuială înseamnă că a fost o campanie ratată. Desigur, nu ştiu care au fost costurile pentru BCR (în afară de premii), dar ce e drept e că au câştigat awarness. DAR,  awarness încă nu-ţi asigură 100% profit.

Dar putem privi şi pe partea cealaltă a baricadei unde e muncă şi transpiraţia creierului. E o oportunitate imensă pentru bloggerii mici. Dacă din această campanie vor ieşi 10 bloggeri “pe scenă”, aşa cum zice Manafu, dar întrebarea e ce se va întâmpla cu ei? Vor fi susţinuţi de cei mai mari sau vor fi trântiţi la pământ cu prima furtună? Nu sunt sceptic de ce se va întâmpla după această campanie, dar pur şi simplu vreau să vedem situaţia şi aşa. Va fi dureros ca bloggerul câştigător al campaniei de refinanţare BCR să fie pierdut în blogosferă şi uitat în praf doar pentru că nu are nici o susţinere. Nu a fost cineva lângă el/ea să-i spună cum stă treaba acum că a devenit faimos, că a câştigat nişte bănuţi frumoşi şi că acum poate să pună acest premiu în CV. Va fi greu pentru cei 10 bloggeri să lupte împotriva furtunii dacă nu vor avea măcar un scut. Poate unul dintre scopurile pentru care s-a înfiinţat Blogal Initiative este să susţină bloggeri ce încep să iasă pe piaţă şi să-i crească aşa cum trebuie.

Prin urmare această campanie aduce cu ea şi o responsabilitate mare pentru titanii blogosferei.

 

 

-       *costuri de transfer zero* (taxe notariale suportate de banca)

-       *comision analiza zero***

-       *asigurarea imobilului gratuit*, in functie de tipul creditului

-       *posibilitatea de a mandata banca sa efectueze o serie de operatiuni
de preluare a creditului de la banca finantatoare in numele clientului:
acord de grevare cu alte sarcini.*

Ce facem cu cei care nu au o educatie financiara?

Marţi am luat prima oară în mână cartea Oanei Pellea şi după ce am citit câteva pagini, printre rânduri şi cuvinte m-am oprit la o parte interesantă. Doamna Oana (că aşa e frumos să numeşti o asemenea personalitate) povestea despre o păţanie din viaţa ei când a fost în Elveţia cu o piesă de teatru. Înainte să joace piesa, au fost rugaţi să le povestească unor liceeni despre ce este teatru. Ce e interesant că liceeni nu prea mergeau la teatru. A venit şi ora să le prezinte despre teatru. În sală au năvălit vreo 70-80 de “tătari” pregătiţi pentru ceva ce nu ştiau ce e. Aşa că echipa doamnei Pellea au început cu întrebări de genu “Câţi mergeţi la teatru?” se ridică 2 mâini “Câţi mergeţi la film” râde toată sala “Câţi aţi auzit de Robert De Niro?” 3 mâini ridicate “Câţi aţi auzit de Pamela Anderson?” râde toată sala. Iar apoi a început discuţia despre identitate, talent, pasiune etc. Le-au făcut 2 improvizaţii, pe acelaşi text dar cu două trăiri diferite. Liceeni au rămas mască. “Unde ascundeţi o pompă de aţi putut plânge?” a fost doar una dintre întrebările lor. Liceeni au rămas uimiţi de sinceritatea şi transparenţa actorilor. Aşa a urmat o zi plină de prezentare a ce înseamnă teatru. Iar spectacolul din aceea seară a fost de un mare succes.

De ce? Pentru că au ales să se prezinte în faţa viitorilor spectatori. Pentru că le-au vorbit despre teatru. Pentru că transparenţa duce la sinceritate.

Şi acum, ce legătură are întâmplarea Oanei Pellea cu Campania de Educaţie Financiară? Mă iertaţi dacă deja am devenit prea insistent cu toată Campania BCR dar dacă am prea multe idei:) ce să fac, să fiu un egoist? Doamne fereşeste. Aşadar, să revenim la asemănarea dintre teatru şi caravana de educaţie financiară. După cum aţi văzut, succesul acelei piese de teatru într-o comunitate unde nivelul de teatru era foarte scăzut a fost sinceritatea, transparenţa şi educaţia teatrală. Le-a vorbit despre ce este teatrul. Cum este teatrul. Ba mai mult, le-a şi demonstrat puţintel din ce este teatrul.

La fel se poate lua un exemplu şi în Campania de Educaţie Financiară. Prin faptul că specialiştii de la BCR vor lua nuielele în mâini şi vor călători o ţară-ntreagă îi va aduce mai aproape de clienţi şi de viitori clienţi. Prin faptul că vor preda Educaţia Financiară românii vor putea înţelege mai bine ce înseamnă de fapt un credit, o refinanţare, o dobândă. Sunt prea mulţi care şi-au luat un credit doar să-şi satisfacă o nevoie pe care ei şi-au creat-o ca o nevoie. Oamenii îşi crează diferite nevoi de care nu au nevoi, doar pentru că “şi vecinul de la 3 are” sau “eu de ce nu aş putea avea”.

Acum, sincer vorba vina între noi, cu ce v-ar ajuta pe voi dacă eu aş scrie aici de beneficiile BCR la refinanţare:

-costuri de transfer zero (taxe notariale suportate de banca)

-comision analiză zero

-sigurarea imobilului gratuit, in funcţie de tipul creditului

-posibilitatea de a mandata banca să efectueze o serie de operaţiuni de preluare a creditului de la banca finanţatoare în numele clientului: acord de grevare cu alte sarcini

Poate pe unii care înţeleg clar ce înseamnă cele de sus , dar ce facem cu restul românilor care nu înţeleg. Ce facem cu cei care ar dori o refinanţare şi doar din 2 spoturi video, 3 printuri şi 2 fluturaşe nu înţeleg?

Voi decideţi.

 

O educatia financiara poate sa inceapa oricand!

Una din lecţiile ce le-am învăţat din copilăria mea a fost de tentă financiară. Aveam o palmă fierbinte: oricâţi bani îmi puneai în palmă aveam grijă să-i topesc în folosul burţii mele. Eram un adevărat devorator de ouă Kindere. Îmi cumpăram zilnic. Aveam şi o întreagă colecţie de jucării pe care le lăsam pe marginea vanei sau sub patul din camera mică. Desigur, găseai şi în buzunarele din pantaloni câte un crocodil chef sau sabia unei broaşte. Ouăle Kinder erau plăcerile mele vinovate. Erau pur şi simplu adorabile. Dar, din punct de vedere financiar eram falit tot timpul. Niciodată nu am avut bani la mine. Chiar dacă primeam bani de la tati (aşa mai pe ascuns, ca să nu vadă mami) eu tot îi topeam. Şi totuşi, fratele meu, de mic a arătat un instinct de investitor. Banii pe care îi primea îi punea deoparte. Orice bănuţ primea, îi punea deoparte. Îmi era ciudă pe el. Aşa că începeam şi eu strâng banii, dar până a doua zi când mă ispitea noua promoţie de la Kinder. Bată-i vina, că din cauza lor am fost lefter când am fost mic!

Puteam să strâng bani şi aveam dorinţa, dar nu era îndeajuns. Lupta mea era când intram în alimentară şi acel ouă Kinder îmi zâmbeau lângă caserie. Mai ales că erau şi reclamele la televizor cu copilul acela idiot de avea dinţii perfecţi şi primea de la mamă-sa un ou Kinder. Parcă tot timpul doar jucăriile cele mai frumoase le găsea. Cum să rezişti la asemenea ispite? Aşa că, în fiecare zi “păcătuiam” savurând câte un ou Kinder. Poate dacă nu îmi cumpăram în fiecare zi şi puneam câţiva bănuţi deoparte învăţam şi eu prima lecţie dintr-o educaţie financiară. Aşa că din punct de vedere financiar, copilăria mea a fost una ratată.

Dar am crescut, am terminat generala şi m-am angajat pe timpul verii la o fabrică de praf de îngheţată. Ce să vrei mai mult decât să mănânci în fiecare zi îngheţată într-o oală de 10l? Da, timp de 2 luni, 5 zile pe săptămâna mâncam îngheţată. A fost magnific. Da, am şi muncit că doar praful ăla nu se făcea aşa uşor. Erau saci de cărat, ridicat etc, dar să nu intrăm în detalii. Problema mea erau din nou banii. Aveam un salar şi eram mândru de el. Dar am lucrat 2 luni ca să-mi cumpăr o pereche de Adidas Superstar de la Lotus Center????? Eram chiar atât de idiot încât mi-am dat toţi banii pe o pereche de Adidas Superstar. Doamne fereşte să mă fi călcat că făceam urât. Şi acum ce s-au ales de ei? Habar nu am. Aşadar, ratat financiar din nou!

A venit liceul. Aici am început prima mea aventură în ale business-ului. Cum procedam? Aveam colegi în clasă care nu-şi duceau de mâncare, aşa că eu şi colegul meu de bancă am început să vindem sandwich-uri. Un sandwich cu parizer sau salam era 3.5 lei, cu gem şi margarină era 2.5 lei, sau sandwich-urile calde (alea erau specialitatea lui Cătălin) erau 4 lei. Lucrurile au început să se arate bine. În fiecare zi puneam în buzunar minim 2.5 lei (25 000 ROL) dar problema mea era că nu puteam să mănânc un sandwich fără 1 l de pepsi care era 3 lei (30000 ROL). Nu era o problemă gravă, doar că am creat eu problema. Aşa că deşi în ciuda faptului că făceam bani zilnic, eu îi cheltuiam zilnic. Din nou, un ratat financiar!

Aşadar, problema nu era că făceam bani, problema era că nu ştiam să am grijă de ei. În familie nu am avut un tată bogat precum a avut Kyosaki sau nu am avut un profesor de educaţia financiară precum Burcaş. Lecţia mi-am învăţat-o când am terminat facultatea şi am început să lucrez. Ba mai mult, încă o învăţ, mai ales de când m-am mutat în Cluj. Şi în fiecare zi lupt împotriva ispitei de a cumpăra lucruri de care nu am nevoie. De a face bani şi de a pune banii să lucreze pentru mine.

Poate toate astea nu mi s-ar fi întâmplat dacă aş fi avut o educaţie financiară. Cine ştie câţi studenţi sunt acum care îşi caută măcar 2 lei prin buzunare doar ca să-şi ia o pâine? Oare câţi studenţi ar dori să cunoască puţin despre educaţia financiară? Cum să se comporte cu banii? Ce înseamnă să investeşti şi când poţi să îţi iei un credit? Oare câţi români nu cunosc adevăratul sens al cuvintelor “independent financiar”? Oare câţi români nu ştiu când au nevoie de un credit sau când pot să-şi facă o refinanţare? O campanie pe print, TV, outdoor şi flyere nu va avea succes. Oamenii au o nevoie mai mare decât de campanii de publicitate. Oamenii au nevoie de educaţie.

Poate o caravană a educaţiei financiare nu va rezolva problema studentului care încă mănâncă din zacusca de săptămâna trecută, sau poate nu va rezolva timpul pierdut pe la alte bănci, dar cu siguranţă un beculeţ se va aprinde. Românul va înţelege adevărata valoare a banilor. Sunt prea mulţi românii care au intrat într-o cursă a şobolanului. Oare o caravană a educaţiei financare va putea găsi o cale de scăpare?

Uite un video care vorbeşte mai bine despre ce înseamnă o educaţie financiară pentru Cluj!

 

Caravana Refinantare BCR (II)

Dacă în primul post am vorbit despre ce are nevoie românul şi ce ar putea să facă BCR cu această campanie de #refinantare, mă simt nevoit să vorbesc într-o oarecare măsură despre gândurile cu care trebuie să porneşti în această campanie de caravană a educaţiei financiare.

1. Concentraţi-vă pe profilul de “cumpărător”

Pentru că fiecare om care are un credit sau se gândeşte la un credit are şi un profil. Un profil de cumpărător. Iar această caravană nu se poate porni aiurea.

E nevoie de o strategie. Strategia ţi-o construieşti în urma profilului de cumpărător. În urma cercetării trebuie să cunoşti: zona unde sunt cei mai mulţi “cumpărători”, zona unde sunt cei mai puţini “cumpărători”, puterea economiei. Profilul unui “cumpărător” este caracterizat în funcţie de: vârstă, sex, funcţia, puterea economică (salariat sau antreprenor) , creditul ce-l are, nevoia, zona de activitate. Hai să luăm un exemplu. Când Coca-Cola a pornit Fabrica de Fericire au avut ca şi scop schimbarea unei gândiri, ieşirea din rutină şi pur şi simplu baza adevărată a campaniei a fost “dăruire”. Coca-Cola nu putea mergea în curtea unei corporaţii în timpul serviciului unde angajaţii sunt “conectaţi” 8 ore pe zi la computer. Nu ar fi avut nici un impact şi nimeni nu ar fi observat Fabrica de Fericire(Oare?). Au mers în locurile unde lumea era “în aşteptare”: o stradă aglomerată, un liceu, o facultată etc. Prin urmare: analiza unui profil de “cumpărător” e foarte important înainte de a porni Caravana Educaţiei Financiare (căreia cu siguranţă îi voi găsi şi un nume:) ).

2. Colaboraţi cu oamenii de social media

Pentru că sunt cei care vor duce vestea. Pentru că sunt cei care au o influenţă mai mare decât presa. Pentru că sunt sinceri. Pentru că un început de colaborare cu siguranţă va deschide alte uşi. Pentru că oamenii de social media citesc şi se informează înainte să pună ceva pe “hârtia 2.0″. Avem ca exemplu pe Chinezu cu Drumul Mingii despre care nu trebuie să vă vorbesc prea multe. Aşteptăm feedback. Până la urmă şi Barack Obama a câştigat datorită oamenilor de social media. În concluzie: Use the power of Social Media.

3. Exprimaţi clar şi simplu ce vreţi să creadă oamenii despre voi

Keep It Simple Stupid (K.I.S.S.) Sunt pur şi simplu fascinat de această teorie. Totul trebuie să fie simplu şi clar. O campanie grea şi complicată nimeni nu va accepta. O campanie complicată e o campanie ratată. Am observat într-una dintre campaniile pe care le-am lansat într-un trecut apropiat. A fost complicat. Oamenii nu au răspuns. A fost un dezastru. Ne-am învăţat lecţia: să fie clar şi simplu. Dacă tot am vorbit de Obama hai să vedem care a fost cuvântul campaniei lui: “CHANGE” ,când colo Hillary Clinton şi McCain ce au avut? Cineva? Ceva? Da ştiu, nici eu nu-mi aduc aminte şi nu pentru că nu am fost curios, dar pur şi simplu nu a fost clar şi simplu. Oamenii au nevoie de lucruri simple. Au nevoie de campanii simple care să le simplifice viaţa. Campania BCR poate fi aceea campanie care poate economisi bani şi timp. Comunicarea simplă va duce la claritatea obiectivului vostru. În concluzie: K.I.S.S.

4. Nu deveniţi obsedaţi de competiţie

Nu spun să nu fiţi interesaţi de competiţie. Spun să nu fiţi obsedaţi. Fiecare în oalele lui. Competiţia îşi are rostul şi e foarte bună, până la un anumit punct. Cei care se concentrează prea mult pe competiţie vor rămâne la acelaşi nivel. Nu contează că Banca X e mai puternică în zona cutare sau că Banca Y are oferte mai bune. Atunci întrebarea mea e: de ce beau oamenii Pepsi şi nu Cola? Sau de ce beau Cola şi nu Pepsi? Oamenii aleg brand-ul care e mai aproape de inima lor. Care comunică pe limbajul lor. Eu, ca şi brand, nu voi putea comunica unui om care nu are limbajul meu, dar mă pot apropia de cel care are acelaş stil şi nivel de vorbire ca mine. Vă puteţi folosi de competiţie dar doar pentru o analiză şi poate doar atât. În concluzie: competiţia e bună doar până la uşa de birou.

5. Puneţi-vă fanii pe primul loc

Cred că atunci când o vedetă ia un premiu, Oscar sau MTVMA sau orice alt premiu şi când vorbesc de fani sunt sinceri din adâncul inimii lor. Fără fani nu ar fi ajuns atât de departe. Fără atâţia followeri/likeri nu ar fi ajuns. Cine le-ar fi cumpărat cd-urile? Cine ar fi pus videoclipul lor pe pagina de facebook? Dacă ar fi să o luăm aşa, fanii sunt evangheliştii brandului. Fanii te pun pe tine ca şi brand pe primul loc. Tu de ce nu îi pui pe ei pe primul loc? Ca şi caravană urmează să ajungi într-un oraş. Vorbeşte cu fanii tăi şi anunţă-i că abia aştepţi să-i vezi, să vorbeşti cu ei, să le oferi “cadouri”. Nu te folosi de fani doar ca să comunici. Ascultă-le of-ul. Doar un fan adevărat îţi va spune ce îl doare cu adevărat şi te va critica constructiv. Vrea de la tine ce e cel mai bine de aceea te va întreba, te va certa şi te va iubi. Concluzie: o cafea cu un fan face mai mult decât o reclamă într-o presă.

6. Negativismul nu vinde

Niciodată nu am fost de acord cu Negativismul. Dar românii sunt obişnuiţi să ia Nu-ul în braţe şi să analizeze orice situaţie. Cred cu tărie că această campanie trebuie să demonstreze pozitivismul refinantarii. Da, vor fi şi cei negativişti. Să fie sănătoşi şi Domnu cu ei. Fiecare are un drept de a alege. “Tema speranţei şi ideea că schimbarea poate creşte calitatea vieţii, care au stat la baza campaniei lui Obama, au fost de natură să anime alergătorii-David Meerman Scott”. Concluzie: give hope, give a smile, give positivism.

7. Faceţi astfel încât clienţii dvs. să vorbească despre dvs.

Chiar dacă nu sunt client BCR şi poate majoritatea bloggerilor care au scris despre această campanie nu sunt clienţi BCR tot am scris despre ei. Clienţii vorbesc despre BCR. Cei care nu sunt clienţi vorbesc despre BCR. Cred că începutul acestei campanii deja şi-a atins scopul: peste câteva zeci de bloguri au vorbit despre campanie, s-au implicat cu idei, cu video-uri şi fiecare cum a putut a vorbit despre BCR. Asta a contat. Că s-a vorbit bine, că s-a vorbit rău, să analizeze cine e în stare să facă asta. Concluzie: make them talk.

8. Puneţi cât mai mult accent pe familie. Nu faceţi campanii sâmbătă şi duminică!

Pentru că familia e pe primul loc. Orice ai zice, cred cu tărie că familia e pe primul loc. Dacă BCR va porni această caravană ar fi bine să nu facă întâlnirile sâmbătă sau duminica. Hai să spunem că sâmbătă ar fi posibil, dar duminica în nici un caz. Omul munceşte de luni până vineri, unii chiar şi sâmbătă, măcar duminica să o lăsaţi liberă. Duminica trebuie să stea cu familia lui. Să se joace cu copiii. Să bea o cafea cu soţia. Să meargă la o plimbare în parc. Familia îţi dă o coloană vertebrală şi putere să te trezeşti a doua zi. Omul îşi ia credit pentru a-şi cumpăra o casă mai bună, o maşină mai bună, etc. De ce? Pentru ca familia lui să o ducă mai bine (asta cel familist). Concluzie: familia are aurul.

Mai jos veţi găsi o mini prezentare a ce este refinanţarea? De ce să apelăm la Refinanţare? Ce tipuri de credite se Refinanţează? Avantajele Refinanţării? Puncte Forte Refinantare BCR.

Cum poate face BCR o schimbare in gandirea romanului?

A fost prea uşor pentru noi românii în trecut ca să apelăm la credite. Am avut posibilitatea financiară să visăm atât la lucruri măreţe cât şi la cele mici. Creditele se dădeau fără prea multe probleme. Analizele financiare ieşeau tot timpul cu un plus după un egal, aşadar era bine, acceptat şi semnat. Românul avea libertatea să-şi ia mai multe credite din mai multe părţi. Jongla cu salariul şi cu dobânda. Dar când valul crizei a lovit satul atunci toate podgoriile s-au afundat. Vaca nu mai dădea lapte cât trebuia şi lucerna nu mai era destulă. Morcovii au rămas în pământ şi cartofii putrezeau în cuiburi. Zici că era sfârşitul lumii. Rata trebuia plătită, că vrea că nu vrea. Aşa a fost. Românul îşi lua căruţa şi mergea dintr-un sat în altul să facă un ban ca să-şi plătească ratele şi poate să-i mai rămână şi lui de-o mămăligă şi nişte verdeţuri.

Problema nu e că românul şi-a luat prea multe credite. Problema nu e nici măcar faptul că băncile dădeau prea multe credite la oricine pe vremea aceea. Era un lanţ trofic inteligent creat de sistemul român. Problema era mult mai adâncă, era în rădăcini. Totul se trăgea din familie şi educaţie. Nu exista responsabilitatea de educaţia financiară din nici o parte. Nici familia şi nici învăţământul nu aveau pregătirea necesară pentru educaţia financiară.

Când eram pe vremea liceului şi aveam materii ca şi economie, contabilitate etc nu am fost învăţaţi despre ce este banul, cum să ne comportăm cu el, să-l facem noi pe el sau el pe noi? Nu am fost învăţaţi despre puterea banilor şi nici măcar cum să-i investim. Am primit o parte teoretică a activelor şi pasivelor. Am fost nevoiţi să-nvăţăm un bilanţ teoretic al contabilităţii şi îmi aduc aminte că la teste aveai voie cu tabelul. Dar în rest nimic. Nu cred că-i putem acuza nici pe ai noştrii că nu ne-au dat această educaţie financiară, pentru că ei la rândul lor nu l-au primit, l-au experimentat pe propria lor piele. De pe vremea comunismului ideea era de muncă patriotică şi banul cinstit în timpul cinstit. Ideea de antreprenor, ideea de credit şi ba mai mult, ideea de a face mai mulţi bani prin faptul că faci banii să lucreze pentru tine era doar un vis prea îndepărtat.

Şi atunci cine e de vină? Sistemul de învăţământ? Familia? Băncile? Nu puteam acuza nici o parte pentru că e prea târziu. Dar putem schimba lucrurile. Acest fapt e adevărat. Desigur, problema financiară nu poate fi rezolvată de pe o zi pe alta. E nevoie de timp. Ca să creşti un copac puternic ai nevoie în primul rând de timp. Dar cum facem ca acest “copac” să crească înalt şi falnic?

Prin noul program pe care cei de la BCR s-au gândit să-l lanseze. E vorba de campania de refinanţare. Nu voi intra în detalii despre ce este refinanţarea, cum facem refinanţare şi de ce avem nevoie de refinanţare. Pentru asta sunt specialiştii care s-au gândit mai aprofundat decât mine şi le dau lor onoare să-şi facă simţită prezenţa. Noua campanie BCR de refinanţare ar trebui să sune mai transparent, mai reponsabil şi mai aproape de client. Da, prin faptul că i-au lăsat pe oamenii din social media să se gândească la campania lor e un lucru îndrăzneţ şi-i felicit, dar de ce să nu fie mai curajoşi? E vorba de responsabilitatea financiară pe care ar putea-o începe prin faptul ca să-i înveţe pe români despre ce înseamnă o refinanţare, despre ce înseamnă un ban luat împrumut şi când şi cum ar trebui să luăm. Da, BCR ar putea să înceapă o educaţie financiară de care are nevoie România. Va fi o campanie lungă şi de durată, dar va aduce românul cu picioarele pe pământ şi-l va face mai responsabil. Câteva pliante, spoturi TV şi posturi pe câteva bloguri nu va rezolva problema refinanţării. Din nou, e nevoie de timp. BCR are oportunitatea să arate clienţilor că le pasă de ei, să-i educe financiar, să le vorbească despre CREDITE, BĂNCI, RATE, BANI, DOBÂNZI. Să răspundă direct întrebărilor la care românul nu are încă răspuns. Să fie mai aproape de ei. Şi cum s-ar face toate astea? Printr-o caravană a educaţiei financiare. Analizând oraşele unde BCR are cele mai multe filiale, cei mai mulţi clienţi, cea mai mare posibilitate de promovare în rândul românilor vor merge într-o călătorie doar pentru a educa financiar. Va fi prima bancă ce are curajul să investească în clienţi, va fi prima bancă ce va răspunde la întrebări şi mai mult, va putea fi prima bancă ce se va apropia mai mult de clienţi. Desigur, nu va fi o campanie uşoară, dar cu siguranţă va merita.

Ce ar trebui luat în considerare când se porneşte o asemenea campanie? Următoarele gânduri au fost luate dintr-o carte care vorbeşte şi despre campania lui Barack Obama şi m-am gândit că e benefică şi pentru caravana BCR.

1. Concentraţi-vă pe profilul de “cumpărător”

2. Colaboraţi cu oamenii de social media

3. Exprimaţi clar şi simplu ce vreţi să creadă oamenii despre voi

4. Nu deveniţi obsedaţi de competiţie

5. Puneţi-vă fanii pe primul loc

6. Negativismul nu vinde

7. Faceţi astfel încât clienţii dvs. să vorbească despre dvs.

8. Puneţi cât mai mult accent pe familie. Nu faceţi campanii sâmbătă şi duminică!

 

Aceasta e campania pe care am gândit-o eu pentru BCR în urma provocării lansate de Blogal Initiative.

Mulţumesc